Unde-i al verii verde crud
Imi pare ca s-a afundat in lut...
Doar frunza care cade o aud,
Si-n ploi astern ce am uitat sa cant!
Din varfurile lor copaci-si varsa
In galbene si pale randuri,
A frunzelor durere arsa,
Lasandu-ma cuprinsa printre ganduri!
Culori ce sub al norilor ascuns
Nu-l intelegi, tu suflet verde, inca,
Doar pentru cel nascut in toamna au un sens
Se-apleaca-n fata lor cu piosenie adanca!
Culeg din frunze litere sa fac
Ravase pentru cel ce nu mai e
Cu rosul frunzelor de fag
Voi scrie titlul meu de nebunie !
Si chiar de norii imi vor sterge
Cuvintele ce inca le mai scriu,
Voi lua covorul frunzelor bolnave
Doar sa mai pot cu tine sa mai fiu!
Tu mi-esti un adevar ce inca ma mai doare
In fiecare an cand te dezbraci
Iar forma trupului tau moare
Lasand doar umbra negrilor copaci!
4 comentarii:
-
Nicicand nu ma despart de frunza-mi colorata
E-a mea si frunza precum toamna toata!
In ea-mi spal bruma de dorinta ce ma poarta
Mereu cu sufletul spre frunza moarta!
TU, sa iti prinzi doar fluturi si petale
Din vara ce ti-e plina de slendoare!
Multumesc, Iolanda.
-
e toamna in sufletul tau,
o toamna in culori de curcubeu,
ce formeaza un buchet al iubirii,
desenat in suflet pe aleea daruirii!
-
Nici eu nu stiu cand frunza-mi poarta gandul
In zeci de vanturi rascolind pamantul,
Cu dorul meu de toamna impanzit
In geamatul de ploaie limpezit...
Imi pare ca un curcubeu rasare
Lasand spre sufletul tau o... carare!
Sunt eu si totusi nu ma recunosc...
Imi pare ca in lumea mea e totul de ieri cu un rost!
Cand moare-o umbra lang-al tau copac
Sadeste o speranta-n varful falnicului fag ...
Si lasa vesteda culoare-a toamnei sa-ti re-nvie
Saruta-ti anotimpul drag , cu-aceeasi gingasie !
Sa-ti fie toamna , rod bogat si cu-mplinire ,
Culege-i precum stii splendida poezie !