Mi-e iarasi sufletul o toamna
Prin mine sufla- amarnic vantul,
Cu mantia-i colora, doamna,
Cutreiera razand pamantul...
Nu mi-e ca pier azurul , inverzitul,
Ma doare ca se scutura si azi
Mireasma unui vis, lasand trecutul,
Sa-mi picure in frunza gandului necaz
Mi-e sufletul o toamna, o vioara,
Arcusul strunelor nu-l stapanesc doar eu,
O cheie sol struneste intr-o doara
Un suflet portativ al unui semizeu.
Cum sa ma lupt cu oarba-mi neputinta
Ce ma momeste sa-ti pun frau,
Prin frunza ce se cerne nerostita
Da-n care stiu ca zac , pierduta, eu?
Imi calca lumea rostul in picioare,
Cand picura din flori noroiul pe-obraz,
Tu, vant, ce bantui in nestire,
Nu poti sa-mi desfrunzesti sarasul si-azi!
Cules-am munti de toamne sa-mi fac stoc
Din tot ce porti lasand in urma ta...
Sunt inca vie dar promit un foc,
Din gandurile cenusii din viata mea!
... ma joc cu vorbele degeaba
cand valul verde nu e lin,
sunt doar cuvinte... nu-mi dau seama
si-n fata lor eu nu ma-nchin !
... ma joc cu spusa si cu dusa
pe-un colt de cer ce mi-e strain,
sunt fluturi vii pe iarba arsa
plecati sunt cati? si cati mai vin?
...ma joc un joc de-a nemurirea
cu dorul gandului marunt,
in timpul meu nu-mi vad menirea
doar intr-un veac de mult trecut...
...ma joc cu vantul si cu gandul
scriind chiar fara de-nteles
mi-e mult prea rece prorocirea
si ruga-mi plina de eres!
...ma joc cu rasul si cu plansul
pe-al fluturilor aripi moi
pe rost iti stiu in vis surasul
dar am uitat de mult de noi...
...ma joc cu focul din privire
pe-al malurilor ochi pierduti
si zbor cu ei in amagire
in anii ce-au trecut vanduti...
