Bach a scris fuga....
cantand ca el,
plangand ca mine
voi pasi in gand cu ruga
Taci!
imi vajaie-n urechi
ca nicovalele pe ilau
chemarea ta
si plansul meu...
Ciutura de la fantana
e plina
nu de apa ci de ura
nu intreba, mai bine
taci!
Calcat-am stramb
cand mersul l-am invatat
si cizmele cu caramb stramt
peste trup le-am memorat!
Si-asa, calcand pe-o amintire
mi-au ruginit cuiele din calcaie
si-n dinti,
nisipul din clepsidra
l-am inmuiat
in lacrima!
Se-aseaza coardele viorii
sa-mi planga-n lumanari de ceara
mult prea trecuta cruda primavara
in anii ce-au sadit istorii
Mai plange-un ochi a amintire
cand altul rade imbatat
romanta cu efect intarziat
al celui renascut pentru iubire
trecutu-mi mangaie prezentul azi
pe cand romanta vie din retina
gasind pacatul meu fara de vina
in trupul meu asteapta sa te scalzi
Ca doua umbre de sub cuta-mbatranita
de anii ce-au crescut dorinti
din buzele-ti flamande sortii
ma fac sa fiu atat de implinita!
Da-mi imbatarea palmelor la prelucrat
sa-si plimbe rostul gandului de ieri
duet de vreri pe sani-mi inca tari
romanta cu efect intarziat!
Tacerea franta tipa
pe-un colt de paine
lacrima flamanda
din ochii mei te cere...
tu, mai absent ca niciodata
cand zile cad din calendar
ma numeri in uitari
de ce ?
si daca muzica azi tace
aud viorile cum plang
uitata sunt uitat imi esti
nescrisa fila de povesti...
Coloane sonore
picura sub stresini
de ochi,
sarate randuri,
Dor?
Dara lor
flori albe naste
arzandu-mi
geana
si buza-mi
tremurata,
Doare?
Si ploua
cuvintele zac
Fundalul de ceara
Ma cearta
cand,
Ploua orb!
Sa-ncerc sa rup un lant de fier
Ce -ncatuseaza vise,
In timp ce vin de nicaieri
Si port in ochi faclii aprinse?
Sa cred ca-nfrang doar un sarut
Cand tu esti ce ma arde
In firul ierbii verde crud
Cand sanu-mi drept se zbate?
Mai bine-nfrange-ma in lut
Si-n fan cosit de tine,
Sa plang , sa tip dup-un sarut
Infrant cum se cuvine!
Ma modeleaza intr-o noapte
Cand ploaia cade lin,
Din frunze galbene ,uscate,
In verde crud, verde senin...
Cand vantul serii va-mpietri
Pe buza-ti tremuranda,
Voi reinvia cand imi saruti
Culcata-mi mana stanga!
Sunt prinsa intr-un nicaieri
Si un adio , poate...
Iar tu, la fel cu cel de ieri
O fila scrisa-ntr-o carte...
Cand voi vedea in urma mea
Priviri fara privire,
Nu am puteri de-a ma-ntreb:
Mai e pe lume fericire?
Sa nu te vreau cand te mai vreau?
(Ma-nnebuneste gandul...!)
Din gura-ti mincinoasa-mi iau
Sarutul...ultimul...infrantul!
...Sa bem din otrava binecuvantata
a pacatului numit, iubire",
cat inca suntem tineri si pot sa fiu iertata
de a plati tributul sau o simbrie.
Stiindu-ma ca sunt din lut si nu o zee,
desi tu Adam o sa fii pe veci,
din coasta ta nascuta sunt femeie,
te-astept sa vii acum, ca-n zori sa pleci!
Plecat sa fii de-apururi si-asa as vrea sa fie,
o regasire poate pe stramtele poteci,
cand revederea noastra e scrisa-n vesnicie,
te daruie cu ora , cu ziua sau pe veci!
Uitarea mea -n cutia cu amintiri n-o pune
si nu-mi purta osanda pentru ce nu sunt,
nu rupe in petale un "vine sau nu vine",
nici nu ma pune rama ,sa fiu doar necuvant!
Deci, lasa-ma sa sorb cu ochii
din ochii tai blestem de-o noapte,
sa ne inchidem maine in cochilii
si-n sipetul tacerii clipei soapte...
Cand ceasul din perete va vesti
ca timpul meu si-al tau e pe sfarsite,
tu ,sa ma lasi in cartea cu povesti,
in care filele-s intregi, nu rupte!
Se va gasi, candva, un singuratic suflet
si va citi din cartea iubirilor ce trec,
cantand-o poate si el cu alta in duet,
ROMANTA CELOR SIMPLI, DAR CARE SE PETREC!!!
