...Sa bem din otrava binecuvantata
a pacatului numit, iubire",
cat inca suntem tineri si pot sa fiu iertata
de a plati tributul sau o simbrie.
Stiindu-ma ca sunt din lut si nu o zee,
desi tu Adam o sa fii pe veci,
din coasta ta nascuta sunt femeie,
te-astept sa vii acum, ca-n zori sa pleci!
Plecat sa fii de-apururi si-asa as vrea sa fie,
o regasire poate pe stramtele poteci,
cand revederea noastra e scrisa-n vesnicie,
te daruie cu ora , cu ziua sau pe veci!
Uitarea mea -n cutia cu amintiri n-o pune
si nu-mi purta osanda pentru ce nu sunt,
nu rupe in petale un "vine sau nu vine",
nici nu ma pune rama ,sa fiu doar necuvant!
Deci, lasa-ma sa sorb cu ochii
din ochii tai blestem de-o noapte,
sa ne inchidem maine in cochilii
si-n sipetul tacerii clipei soapte...
Cand ceasul din perete va vesti
ca timpul meu si-al tau e pe sfarsite,
tu ,sa ma lasi in cartea cu povesti,
in care filele-s intregi, nu rupte!
Se va gasi, candva, un singuratic suflet
si va citi din cartea iubirilor ce trec,
cantand-o poate si el cu alta in duet,
ROMANTA CELOR SIMPLI, DAR CARE SE PETREC!!!