Unde-i al verii verde crud
Imi pare ca s-a afundat in lut...
Doar frunza care cade o aud,
Si-n ploi astern ce am uitat sa cant!
Din varfurile lor copaci-si varsa
In galbene si pale randuri,
A frunzelor durere arsa,
Lasandu-ma cuprinsa printre ganduri!
Culori ce sub al norilor ascuns
Nu-l intelegi, tu suflet verde, inca,
Doar pentru cel nascut in toamna au un sens
Se-apleaca-n fata lor cu piosenie adanca!
Culeg din frunze litere sa fac
Ravase pentru cel ce nu mai e
Cu rosul frunzelor de fag
Voi scrie titlul meu de nebunie !
Si chiar de norii imi vor sterge
Cuvintele ce inca le mai scriu,
Voi lua covorul frunzelor bolnave
Doar sa mai pot cu tine sa mai fiu!
Tu mi-esti un adevar ce inca ma mai doare
In fiecare an cand te dezbraci
Iar forma trupului tau moare
Lasand doar umbra negrilor copaci!
Cand moare-o umbra lang-al tau copac
Sadeste o speranta-n varful falnicului fag ...
Si lasa vesteda culoare-a toamnei sa-ti re-nvie
Saruta-ti anotimpul drag , cu-aceeasi gingasie !
Sa-ti fie toamna , rod bogat si cu-mplinire ,
Culege-i precum stii splendida poezie !