Greu vor sa se astearna cuvintele din sufletul meu... poate ca am adunat atatea incat , ingramadite la poarta gandului , se invalmasesc intr-o oranduiala nefireasca,se zbuciuma , se zbat, lasand goluri cat prapastia de adanci si totusi, in noaptea asta trebuie sa le las descatusate!
Nu mi-e c-am adunat taceri in luni si ani de zile, mi-e ca nu pot sa ma pricep , nici sa ma inteleg...
Curg nori incetosati peste varfurile muntilor de langa care marea, cea vesnic inspumata si albastra , ma indeamna sa visez !
Mai am vise? mai am macar o farama dintr-o vremelnica dorinta de a fi vrut a fi implinita?
Mi-e mult, mi-e peste puteri sa caut printre fosnetele frunzelor-ganduri...
Dar am sa fac totusi ceva...am sa ma dezbrac de ce-i lumesc si ma voi imbraca in frunze!
Iti voi desena ,imaginar, cu sufletul facut cuvinte un tablou!
Aud acorduri line ce freamata in zare ,iar fosnetul de frunze imi bat, ca falfaitul unor apripi peste trupu-mi ostenit de zbucium si de veacuri de drumuri strabatute aiurea!
Din frunza paltinilor ce umbresc cararea , imi fac un pat ...le-astern una cate una, mangaindu-le cu palma facuta din dorinti uitate in scoarta veche a vremilor ce au trecut adancindu-si peregrinarea si lasand in urma doar sperante!
Am uitat cum e sa mai visez...am uitat cum e sa ma las purtata de doruri si vise...am uitat ca m-am nascut sub frunza toamnei sa-mi fac din ea vesmant pentru trup si suflet !
Ca un giulgiu color tes din coloritul frunzelor o haina ce stiu ca-mi vine ca turnata! Pe umeri, din verde ,inca destul de intreg, voi coase frunza de stejar...apoi, cobor incet , cu galbene frunze de cais,sa-mi fie pe pieptu-mi freamat de vis...langa inima, frunza rosie de artar...( poate ca o fi pentru tine un dar)...
Caut sa asez pe mijloc si pe solduri, frunze de cires...(pe ele le gasesc mai des)....din siruri de frunze de nuc, tes lunga-mi trena pe care-o s-o duc in vantul ce-mi sufla mai aprig in ceafa...m-anunta ca munca-mi e mult prea inceata!
Si, da! Sa nu uit ca-n par , marama din frunze uscate de mar...si salcia ce plange la maluri de ape, voi sa o fac o mantie peste frunzele toate!
Nu plange doar ea, in mine izvoare curg ...curg...de ce nu le vezi? Cum sa le opresc?
In picioare nu vreau sa am decat simtul de a mangaia fiecare carare , fiecare piatra , fiecare vis ce nu l-am implinit!
Sunt gata acum... pot sa pornesc la balul in care nalucile trecutului isi dau mana , intr-un dans nebun ,cu negura noptilor tarzii de toamna!
Asteapta-ma...nu vreau sa intarzii !
Imi acorzi primul dans din noaptea asta?
