Sa-ncerc sa rup un lant de fier
Ce -ncatuseaza vise,
In timp ce vin de nicaieri
Si port in ochi faclii aprinse?
Sa cred ca-nfrang doar un sarut
Cand tu esti ce ma arde
In firul ierbii verde crud
Cand sanu-mi drept se zbate?
Mai bine-nfrange-ma in lut
Si-n fan cosit de tine,
Sa plang , sa tip dup-un sarut
Infrant cum se cuvine!
Ma modeleaza intr-o noapte
Cand ploaia cade lin,
Din frunze galbene ,uscate,
In verde crud, verde senin...
Cand vantul serii va-mpietri
Pe buza-ti tremuranda,
Voi reinvia cand imi saruti
Culcata-mi mana stanga!
Sunt prinsa intr-un nicaieri
Si un adio , poate...
Iar tu, la fel cu cel de ieri
O fila scrisa-ntr-o carte...
Cand voi vedea in urma mea
Priviri fara privire,
Nu am puteri de-a ma-ntreb:
Mai e pe lume fericire?
Sa nu te vreau cand te mai vreau?
(Ma-nnebuneste gandul...!)
Din gura-ti mincinoasa-mi iau
Sarutul...ultimul...infrantul!
Despre mine
- Miruna
- " ... Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi- dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ... "
